În fiecare an, în Șcheii Brașovului, în prima duminică de după Paștile Răsăritene, adică în Duminica Tomii, atât brașovenii, cât și turiștii asistă la „Ziua de călări” ca la un eveniment tradițional unic, o manifestare fastuoasă cu elemente de mit, ritualuri pre-creștine, dar și ceremonial creștin, toate fiind specifice gândirii mitico-religioase a românilor.

Sarbatoarea incepe dis-de-dimineata, in jurul orei 11.00, cu o parada calare a cetelor de Juni: Junii Tineri, Junii Curcani, Junii Batrani, Junii Dorobanti, Junii Albiori, Junii Rosiori si Junii Brasovecheni. Urmand traseul Piata Unirii – strada Muresenilor – B-dul Eroilor – strada Republicii – Piata Sfatului (in Brasov), juni mai tineri sau mai in varsta defileaza calare, pe cei mai frumosi cai din imprejurimile Brasovului. Costumele specifice fiecarei cete de juni si steagurile sunt si ele exemplar ingrijite.

Dupa ce defileaza prin oras, junii merg in zona Pietrele lui Solomon, pentru competitii si pentru o adevarata petrecere campeneasca. Cea mai importanta proba este aruncarea buzduganului, unde participa doar cei mai puternici si experimentati juni.

Sarbatoarea in Brasov se desfășoară alături de mii de oameni ieșiti pe strazi cu copii pentru a vedea defilarea zecilor de juni si cai. Defilarea durează aproximativ 20 minute de la primul la ultimul june, timp in care cele cateva mii de oameni urmăresc bucuroși parada, aplaudând și strigând.

Trecand pe culoarul de oameni, junii strigau „Hristos a inviat!”, iar brasovenii le raspundeau in cor „Adevarat a inviat!”.

De asemenea, membrii fiecărei cete poartă costume specifice, confecţionate manual în casă, de bunici, mame, soţii sau surori, cele mai multe fiind vechi de peste o sută de ani şi transmise cu pioşenie din generaţie în generaţie. La origine, parada din Duminica Tomii este şi ea expresia unei realităţi istorice: în timpul Imperiului Austro-Ungar, Junilor – care constituiau singura comunitate românească din cuprinsul Braşovului – le era permisă intrarea călare în cetate într-o singură zi din an. Interzisă de regimul comunist în 1949, printr-un decret semnat de Ana Pauker, parada a fost reluată în 1967, când Ceauşescu a permis acest lucru după ce a fost întâmpinat cu pâine şi sare de un grup de Juni călări la o vizită în Braşov.

Până la Pietrele lui Solomon – care sunt de fapt niște stânci impresionante, atât prin dimensiuni cât și prin frumusețea lor sălbatică -, e cale lungă dar merită drumul: un râu subţirel străbate poiana în care sunt amenajate chioşcuri de lemn şi bănci pentru picnic. Dincolo de ele se ridică pietrele sure ale muntelui (seamănă cu căciulile călăreţilor). În zi de sărbătoare pentru Juni aici sunt zeci de corturi, micii sfârâie pe grătare iar alte bunătăţuri tradiţionale se încing în ceaune. Te ambiţionezi şi mergi mai departe, urcând pe buza unui defileu. Pădurea, peisajul, aerul curat şi muzica de voie bună ce răzbate până la tine te cheamă mai departe. „Între Chietri” este locul în care, prin tradiţie, Junii aruncau buzduganele. Astăzi se cântă Troparul Învierii, se joacă Hora Junilor iar apoi amiaza este deschisă vinului bun şi gustărilor (de la şunculiţe şi afumături până la ouă înroşite, drob şi cozonac ori pască). La acest capitol al remarcat expunerea gastronomică a grupului Transilvania Hotels & Travel, care a sponsorizat familia Junilor Braşovecheni. ”Am reușit să atragem și turiști și sperăm ca numărul lor să crească de la an la an.

Anul acesta sărbătoarea se va desfașura pe data de 18 aprilie. Vă așteptăm să luați parte la acest eveniment unic, desfășurat anual.